In apropiere e muntele meu, munte iubit.
Inconjurat de lucruri batrane
acoperite cu muschi din zilele facerii,
in seara cu cei sapte sori negri
care aduc intunericul bun,
ar trebui sa fiu multumit.
Liniste este destula in cercul ce tine laolalta doagele boltii.
Dar mi-aduc aminte de vremea cand inca nu eram,
ca de-o copilarie departata,
si-mi pare rau ca n-am ramas
in tara fara de nume.
Si iarasi imi zic:
nici o larma nu fac stelele-n cer.
Da, ar trebui sa fiu multumit.