Ea sta singura acum la ultimul etaj,
mirosul ei suav pîlpîie,
orasul se îndeparteaza -înhamat la cîini
vagabonzi si flamînzi.
Sa punem pîine pentru vrabii
si trupurile noastre uscate si farîmitate
sa le punem
pentru pliscurile de argint si flamînde
ale zeilor nevorbitori.
Mai multa mila pentru stelele care rasar,
mai multa compasiune pentru raza
de la luna,
mai mult frig pentru pietrele înghetate
si mie,
mie, pentru mine, -mai mult aer,
Mai mult aer!