Uite, ploaia coase
Cerul de pământ
Cu fir de mătase
Răsucit de vânt.
Uite, iarba ţese
Pământul de nori.
M-am gândit adese-
Ori, adeseori:
De la voi se vede
Iarba ca o ploaie
Care curge verde
Peste cer şi-l moaie,
Iar ploaia o fi
Pe-a norilor cale
O iarbă mai gri
Sub tălpile tale.
Hai să facem schimb,
Să vezi şi tu cum e –
Tu îmi dai un nimb,
Eu îţi dau un nume;
Iar dacă ne-ntreabă
Care-or fi din două –
Ploaia-n nori e iarbă,
Iarba-n ceruri plouă;
De ne ispiteşte
Care-i adevărul –
Ploaia-n nouri creşte,
Iarba spală cerul.