Iubesti – când ulciorul de-aramã se umple pe rând, de la sine aproape, de flori si de toamnã, de foc, de-anotimpul din vine.
Iubesti – când suavã icoana ce-ti faci în durere prin veac o tii înrãmatã ca-n rana strãvechiului verde copac.
Iubesti – când sub timpuri prin sumbre vâltori, unde nu ajung sorii, te-avânti sã culegi printre umbre bãlaiul surâs al comorii.
Iubesti – când simtiri se desteaptã cã-n lume doar inima este, cã-n drumuri la capãt te-asteaptã nu moartea, ci altã poveste.
Iubesti – când întreaga fãpturã, cu schimbul, odihnã, furtunã îti este-n aceeasi mãsurã si lavã pãtrunsã de lunã.
Iubire
