Ioana Maria, tu ești acum departe,
tu ai vrut întotdeauna să fii departe,
Ioana Maria.
Tu ai iubit mările pe care corăbii
plutesc zile și nopți la întâmplare,
și porturile unde se întorc pescuitorii de corali
tu le-ai iubit de asemeni,
munți acoperiți de zăpezi, insule și orașe necunoscute,
tot ce n-a fost aici și a fost departe,
tu ai iubit,
și depărtările au cântat în tine asemeni unor harfe,
toate cântecele pământului și ale mărilor,
cântece pentru călătoriile fără sfârșit, pentru călătoriile fără urmă
pentru toți cei ce se desprind de țărmuri și se duc departe,
și nici un cântec pentru depărtarea stelară din privirile mele,
când mă uităm la ține și îți spuneam:
Ioana Maria, ești cea mai frumoasă floare din lume.
