Nastratin Hogea-n grădină castraveţi mai mulţi făcând
Şi dintr-înşii pe parale unul-altuia vânzând,
Cu banii strânşi merse-ndată ş-îşi cumpără un magar,
Gata, la cap un căpăstru şi în spate un samar;
Îl lău, merse-n pădure, tăie lemne,-l încărcă,
Ş-încet-încet după dânsul către casa lui plecă;
Când sosi la un râu mare şi să-l treacă trebuind,
L-a dat alături cu puntea, Hogea căpăstrul ţiind;
Magarul din întâmplare în apă se-mpiedică
Şi neputând să se scoale, s-afundă şi se-necă;
Nastratin Hogea lăsându-l fără a se turbura,
Zise: – Cum se vede treaba, ursita asta-ţi era,
Unde era castraveţii în apă a se-nnăcri
Pe tine-n locul acelor râul te acoperi;
Aşadar or castraveţii, or banii din ei luaţi
Sunt ursiţi, precum se vede,-n apă a fi înecaţi.
Într-această lume orice de-unde vine se întoarce
