Dintr-un bolovan coboara
pasul tau de domnisoara.
Dintr-o frunza verde, pala
pasul tau de domnisoara.
Dintr-o înserare-n seara
pasul tau de domnisoara.
Dintr-o pasare amara
pasul tau de domnisoara.
O secunda, o secunda
eu l-am fost zarit în unda.
El avea roscata funda.
Inima încet mi-afunda.
Mai ramâi cu mersul tau
parca pe timpanul meu
blestemat si semizeu
caci îmi este foarte rau.
Stau întins si lung si zic,
Domnisoara, mai nimic
pe sub soarele pitic
aurit si mozaic.
Pasul trece eu ramân.