Arare-n pribegia noastră,
Când calea ni se-ncrucișează,
Din lamura văpăii moarte,
Eu simt cum reînvie-o rază…
Ne rumenește-n drum obrazul
Și licărirea ei ne minte
Când fulgerul unei clipite
Despic-aducerile-aminte…
Vai, mintea, văduvă bătrână,
Vrea morții iar să și-i dezgroape…
…Și tu-ți întorci grăbită fața,
Să nu-ți văd plânsul din pleoape…
Rămân învins…-Aud viața
Cum mi te fură…mi te cere…
De ce n-am dreptul de-a te plânge,
Când să te blestem n-am putere?…
din volumul Umbra zidurilor