Plâns de cobe pe la geamuri se opri,
Si pe lume plumb de iarnã s-a lăsat;
I-auzi corbii! … mi-am zis singur…si-am oftat;
Iar în zarea grea de plumb
Ninge gri.
Ca si zarea, gândul meu se înnegri…
Si de lume tot mai singur, mai barbar, –
Trist, cu-o panã mătur vatra, solitar…
Iar în zarea grea de plumb
Ninge gri.
