Ca tine, pom cu-atât belsug de frunza,
Astept un fir de vânt sa ma patrunza.
Frunzele tale sunt simtirea mea
Frematatoare, ca si ea.
Un simtamânt, o frunza leganata,
Miscându-se tot pomul dintr-o data.
Tu câta frunza ai si câte craci
Eu tot atâtea am, însa ascunse,
Când ma framânta îndoiala sunt
Înfiorat, din vârfuri pâna la pamânt,
De unde alte ramuri se-mpereche
Si cauta o lume sa iasa-ntr-însa, veche.
