Îngînînd prin vai taria
suna ramul, suna glia.
Focuri ard, albastre ruguri.
Pomii simt dureri de muguri.
Prinsi de duhul înverzirii
prin gradini ne-nsufletim.
Pe masura-nalta-a firii
gîndul ni-l dezmarginim.
Ce-am uitat, aprindem iara.
Sub vesminte ne ghicim.
Cautam în primavara
un tarîm ce-l banuim.
Cautam pamîntul unde
mitic sa ne-alcatuim,
ochi ca oameni sa deschidem,
dar ca pomii sa-nflorim.
