Ieri dimineaţa pe la ora şapte,
Când era încă aproape noapte
Şi toţi copiii dormeau încă tun,
A fost săvârşită o crimă în prun.
Un vierme necunoscut s-a introdus
În pruna cea mai de sus.
I-a supt sângele dulce şi-n grabă
A azvârlit-o fără viaţă în iarbă.
A plecat.
La ora opt şi zece minute apoi,
Furnicile au descoperit trupul prunii-n trifoi,
Şi l-au aşezat pioase pe-o pernă
Umplută cu foi de lucernă,
Şi l-au prohodit bătrâneşte pe rând,
Şi l-au coborât în pământ.
La ora nouă şi cinci au venit păsările, detectivii cei mici,
Şi le-au anchetat, şi le-au acuzat pe furnici.
La ora zece fix au apărut procurorii cei mari,
Îmbrăcaţi în uniforme de grădinari.
Au pus întrebări prunelor înspăimântate
Şi-au cercetat totul cu severitate,
Şi-au dat în urmărire cu semnalmente ferme
Un vierme.
La ora treisprezece şi două minute exact,
Încă nu-l pomenea pe vinovat.
Ei nu ştiau că viermele nu fusese vierme, ci omidă
Pe care nu aveau cum s-o prindă,
Pentru că se transformase, fără nici un martor ocular,
Într-un fluture extraordinar
Ce se învârtea ironic şi graţios,
Ca să vadă ce se mai petrece jos,
Iar ei, obosiţi de anchetă şi urmărire,
Se opreau din când în când să-l admire.