Tot mai tăcut si singur
În lumea mea pustie —
Si tot mai multm-apasă
O grea mizantropie.
Din tot ce scriu, iubito,
Reiese-atâtde bine —
Aceeasi nepăsare
De oameni, si de tine.
Tot mai tăcut si singur
În lumea mea pustie —
Si tot mai multm-apasă
O grea mizantropie.
Din tot ce scriu, iubito,
Reiese-atâtde bine —
Aceeasi nepăsare
De oameni, si de tine.