Pansele negre, catifelate
Pe marmora albă s-auveştejit,
Şi-n tainice note s-au irosit
Parfume triste, îndoliate.
Eu singur, cu umbra, iar am venit,
O, statui triste şidărâmate, –
Pansele negre, catifelate,
Vise, ah, vise, aici, aumurit.
În haine negre, întunecate,
Eu plâng în parcul de multpărăsit…
Şi-a mea serenadă s-a rătăcit
Înnote grele, şi blestemate…
