În pîcla noptilor de iarna, cu hornuri ce
fumeaza,
Cînd lampile de strada cu miile
vegheaza,
În pîcla colorata ma duc abia simtit –
Mai mult ca orisicine, îmi pare c-am gresit.
Am fost atît de singur, si singur am ramas,
În creierul meu plînge un nemilos taifas…
De suna-n ziduri ninse, vreo muzica de bal,
Mai stau, si plînge-n mine un vals provincial.
De la fereastra ninsa, cu finele perdele,
Ma duc pe strazi de gheata cu
spuza lor de stele;
Si-n mijlocul odaii, tot singur ma
prezint:
– Valsa o blonda-n alb, si cu pantofi
de-argint…
Aprind, pe masa, lampa, si iarasi
ma dezbrac,
As vrea sa-mi fac un ceai, si stau,
si nu-l mai fac…
Ma clatina spre pat al insomniei pas –
În creierul meu plînge un nemilos taifas.
Dormitand
