Dorm visurile tale, cu tine dimpreuna,
Si-n sarbatori nu-i nimeni, cuprins de duiosie,
O candela s-aprinda pe groapa ta pustie,
O lacrima sa verse, o floare sa depuna!
În zori mai ciripeste vreo pasare pribeaga
Pe bratul crucii negre ce-ti strajuie mormântul,
Prin iarba mohorâta cu suier trece vântul,
Si multe spune dânsul cui stie sa-nteleaga:
Ca vremea noastra-i trista si plina de mizerii,
Dar alte generatii pe urma ei veni-vor.
Din negura uitarii cu drag ademeni-vor
Icoana ta, o, dulce si trist bard al durerii!
Când s-or preface-n tarna acei ce te uitara,
Vei tresari din groapa chemat la viata noua;
Va picura din gene dumnezeiasca roua
Si-ti va-nflori pe groapa eterna primavara!