Nimic nu-nvata blestematii!
Si eu mi-am zis de-atâtea ori
Ca dau la dracu meditatii…
Dar vezi ca cele trei surori
Îmi sunt cu mult mai dragi ca fratii
Cei rai si neascultatori.
Afara-i noapte, vijelie,
Si-i cald în salonasul lor…
Ma-ntâmpina cu veselie
Si toate ma saluta-n cor
Si fiecare vrea sa stie:
“Ce face domnu profesor?”
În lectii ele-si spun secrete,
Fac haz pe socoteala mea.
Îsi musca buzele sirete,
Pufnesc de râs, fara sa vrea…
“Ti, bata-va norocul, fete!”
Si mama face haz si ea…
La masa – glume, galagie…
Si cea dintâi îmi toarna vin,
Dragut a doua ma îmbie,
A treia-mi da paharul plin…
E, cine-mi poate spune mie
În sanatatea cui sa-nchin?
Târziu, când plec de ies în strada
Si-i întuneric peste tot,
Ah! unde-s ele sa ma vada,
Orbit de viscol, cum înot
Prin valurile de zapada…
Si drumu-i lung si nu mai pot…
În odaita-ntunecata
E frig… Eu, zgribulit, din pat
Ascult vifornita turbata
Si-adorm cu gândul fermecat
La basmul vechi: “Au fost odata
Trei mândre fete de-mparat…”
