Sub poale de codru verde
O zare de foc se vede
Şi la zarea focului
Stau voinicii codrului!
Nu ştiu zece sau cincisprezece
Sau peste sută mai trece.
Ştiu că beau vinaţe reci
Şi că frig vreo cinci berbeci.
Dar nu-i frig ei cum se frige,
Ci-i anină prin cârlige
Şi-i întorc prin belciuge
Să le facă carnea dulce.
Iar cum sta şi ospăta
Căpitanul şuiera,
Ei ospăţul şi-l lăsau
Şi la luptă alergau;
Luptau ei cât ce luptau,
Potiraşii alungau,
Da-n codru când se-ntorceau
Nici un os nu mai găseau,
Că-n urma voinicilor
Calcă ceata lupilor
De prin fundul codrilor.
Doina voinicească VI
