Intelepciunea unui mag mi-a povestit odatade-un val prin care nu putem strabate cu privirea, paienjenis ce-ascunde pretutindeni firea, de nu vedem nimic din ce-i aievea. Si-acum, când tu-mi ineci obrajii, ochii în parul tau, eu, ametit de valurile-i negre si bogatevisez ca valul ce preface-n mistertot largul lumii e urzit din parul tau –si strig, si strig, si-ntaia oara simt intreaga vraja ce-a cuprins-o magul în povestea lui.