Deşteapta-te, romane, din somnul cel de moarte,
În care te-adancira barbarii de tirani!
Acum ori niciodata croieşte-ţi alta soarte,
La care sa se-nchine şi cruzii tai duşmani!
Acum ori niciodata sa dam dovezi la lume
Ca-n aste mani mai curge un sange de roman,
Şi ca-n a noastre piepturi pastram cu fala-un nume
Triumfator în lupte, un nume de Traian!
Înalţa-ţi lata frunte şi cauta-n giur de tine,
Cum stau ca brazi în munte voinici sute de mii;
Un glas ei mai aşteapta şi sar ca lupi în stane,
Batrani, barbaţi, juni, tineri, din munţi şi din campii!
Priviţi, mareţe umbre, Mihai, Ştefan, Corvine,
Romana naţiune, ai voştri stranepoţi,
Cu braţele armate, cu focul vostru-n vine,
„Viaţa-n libertate ori moarte!” striga toţi.
Pre voi va nimicira a pizmei rautate
Şi oarba neunire la Milcov şi Carpaţi!
Dar noi, patrunşi la suflet de sfanta libertate,
Juram ca vom da mana, sa fim pururea fraţi!
O mama vaduvita de la Mihai cel Mare
Pretinde de la fii-şi azi mana d-ajutori,
Şi blastama cu lacrimi în ochi pe orişicare,
În astfel de pericol s-ar face vanzatori!
De fulgere sa piara, de trasnet şi pucioasa,
Oricare s-ar retrage din gloriosul loc,
Cand patria sau mama, cu inima duioasa,
Va cere ca sa trecem prin sabie şi foc!
N-ajunse iataganul barbarei semilune,
A carui plagi fatale şi azi le mai simţim;
Acum se vara cnuta în vetrele strabune,
Dar martor ne e Domnul ca vii nu o primim!
N-ajunse despotismul cu-ntreaga lui orbie,
Al carui jug din seculi ca vitele-l purtam ;
Acum se-ncearca cruzii, în oarba lor trufie,
Sa ne rapeasca limba, dar morţi numai o dam!
Romani din patru unghiuri, acum ori niciodata
Uniţi-va în cuget, uniţi-va-n simţiri!
Strigaţi în lumea larga ca Dunarea-i furata
Prin intriga şi sila, viclene uneltiri!
Preoţi, cu cruce-n frunte! caci oastea e creştina,
Deviza-i libertate şi scopul ei preasfant.
Murim mai bine-n lupta, cu glorie deplina,
Decat sa fim sclavi iaraşi în vechiul nost pamant!