Unde te duci, bărbăţele,
Şi cui mă laşi, sufleţele?
Cum de nu te-nduri de mine
Şi laşi să plâng după tine?
Te întoarce şi te uită
Ca să-mi vezi jalea cea multă.
Vai! nu mai pot, cad pe cale.
Mă sfârşesc amar de jale.
Stai, drăguţul meu cel dulce,
Stai, nu grăbi de-a te duce;
Stai ori mă ia şi pe mine,
Să fiu la un loc cu tine!