Unul a venit odată şi-îndrăznind ca un vecin
A cerut să-i dea măgarul pentru un ceas Nastratin;
Dar nu-l am acasă astăzi: altu-i l-am împrumutat.
Măgarul din grajd dodată a răcnit într-acel ceas.
– Spui că nu-i – zise vecinul – şi na, iaca al său glas!
Iar Nastratin îi răspunse: – Ce, tu nu crezi ce-ţi spun eu?
Mai mult crezi tu pe măgarul decât chiar cuvântul meu?