Cuvântul

Ca-n basme-i a cuvântului putere: El lumi aievea-ţi face din păreri, Şi chip etern din umbra care piere, Şi iarăşi azi din ziua cea de ieri. El poate morţii din mormânt să-i cheme; Sub vraja lui atotputernic eşti, Străbaţi în orice loc şi-n orice vreme, Şi mii de feluri de vieţi trăieşti. Te-atinge doar, şi tu — o biată clipă Ce tremură-ntre două veşnicii — Priveşti de sus a lumilor risipă, Şi toat-a lor zădărnicie-o ştii. Aprinde-n inimi ură sau iubire, De moarte, de viaţă-i dătător, Şi neamuri poate-mpinge la pieire, Cum poate-aduce mântuirea lor. * Voi, căror vi s-a dat solia sfântă De preoţi ai acestei mari puteri, Voi, în al căror suflet se frământă Întunecate valuri de dureri, Şi gânduri de-un întreg popor gândite, Nu duceţi minunatul vostru dar Ofrandă mâinilor nelegiuite, Ci, ca pe sfânta masă din altar, A-mpărtăşirii taină preacurată, Aşa cuvântul să vi-l pregătiţi — Ca mii de inimi la un fel să bată, Şi miilor de veacuri să vorbiţi.