Nastratin Hogea-ntr-o iarnă lemne de foc neavând
Îşi arse dimprejur gardul, numai porţile lăsând;
Şi văzând el că vecinii ş-alţii p-aicea trecea,
Intrând sau ieşind din curtea-i, şi venea şi se ducea,
Supărându-se de-aceasta ieşind striga către toţi
Că fiecare să intre şi să iasă tot pe porţi.
Cui îi place liniștire să-și facă împrejmuire
