Cu bulgari de zapada-n mâini
azvârl în focul vesnic.
O zâna, ninsa saptamâni,
îmi tine luna sfesnic
când, aplecat si încordat,
în focul vesnic bulgari reci
azvârl, mai alb, mai nepatat
decât au fost în veci.
Se stinge? Nu se stinge, nu!
El arde-n flame lungi si iata
sprânceana mea-i de fum acu
si fruntea încordata.
Apa si foc, gheata si fum, –
azvârl si strig, azvârl si strig:
Priviti-ma, traiesc si sunt acum,
si ma las nins si nu mi-e frig.
