Este o bucată de os cu măduva pietrificată.
Dacă îl apeși pe ceva plânge cu linii zgâriate.
A fost născocit pentru a se găsi de lucru spațiului dintre ureche și țeastă.
Servește și de higrometru: se încearcă cu el umiditatea limbei.
Sînt unii oameni care îl întrebuințează la scopuri cu totul mârșave. Scrie cu el.
Adică fiecare sunet ieșit din gura omenească – în ultimul timp s-a ajuns a se prinde chiar gândurile nerostite – este pus în vârful creionului și fixat pe hârtie ca o muscă.
Ceea ce eu nu aș face niciodată.
A dormi cu țigara în gură și creionul după ureche este o perfecțiune la care nu au ajuns decât oamenii de pe celelalte planete.