Rătăceam parcă printr-un oraş al câinilor.
Câini, numai câini treceau pe stradă:
Unii într-o parte, alţii în alta.
Toţi purtau câte o servietă gălbuie
şi treceau, plini de importanţă, într-o parte şi alta.
Mirarea mea n-ar fi fost atât de mare
şi nici spaima ce m-a lipit de ziduri
Dacă din privirile pe care mi le aruncau
N-aş fi înţeles că servietele lor erau croite
Din piele de om.
