Ascultam acele povesti,
Desi nu era vremea lor –
Cum nu-ntelegi cand privesti
Aerul mortilor.
“Era acel tanar prea singur!
Dar toti il iubeau…
– Atunci nu era asa singur!
Sau ceilalti nu erau.
Si-o tanara fata cu dansul –
De-abia in lume-au plecat,
Incat iti vine si plansul,
Printre-ntrebari, ne-ncetat.
Si iata, din toate, nimicul –
Un inger, apoi, s-a nascut…
– Acestea erau, deci, nimicul,
Si-ndata, orice a tacut!
