Saluta zdranganind din strune,
Batând cadenta din picior,
Si cânta, leganându-si capul,
Cobzarul, mândru cersetor…
Iar dupa datina strabuna
Când îi întinzi paharul plin,
El nu bea pâna ce închina
Si varsa jos un strop de vin…
– Cobzarule, de-ai sti cât farmec
Si voie buna raspândesti
Cu zvonul cântecelor tale
În inimile românesti!
Noi toti suntem asa de tineri,
Ca am putea sa-ti fim nepoti…
Dar când ne zici batrâna doina
Esti cel mai tânar dintre toti!