Eu sunt umbra
cand nici o lumina nu ma bate
ruina a cuvintelor, cu o fereastra,
roata fara de caruta
de una singura rostogolindu-se
pe singurii de voi
Ce frumos rasare soarele
peste noaptea de ieri
A trecut, in fine,
si aceasta secunda
nascandu-ne fara dureri.
Va spunem la revedere,
iar nu la adio,
fiinte care existati
in timp ce fiintam acuma
fara de suferinti.
Actori, spectatori, noi plecam
va spunem la revedere,
iar nu la adio.
De-ar mai fi o data ca asta,
fiule, fiio!
Către ultimul actor
