Spicele-n lanuri – de dor se-nfioara de moarte,
cînd secera lunii pe bolta apare.
Ca fetele cata, cu parul de aur,
la zeul din zare.
O vorba-si trec spicele – fete-n vapaie:
Secera lunii e numai lumina –
Cum ar putea sa ne taie
pe la genunchi, sa ne culce pe spate, în arderea vîntului?
Aceasta-i tristetea cea mare – a spicelor
ca nu sunt taiate de luna,
ca numai de fierul pamîntului
li s-a menit sa apuna.
