Doamne, fa-i bordei in soare,
Intr-un colt de tara veche,
Nu mai nalt decat o floare
Si ingust cat o ureche.
Si-n pridvor, un ochi de apa
Cu o luntre cat chibritul,
Ca-n crampeiul lui sa-ncapa
Cerul tau si nesfarsitul.
Da-i un fluture blajin
Si o broasca de smarald.
Si-n padurea de pelin,
Fa sa-i stea bordeiul cald.
Si mai da-i, Doamne, vopsele
Si hartie chinezeasca,
Pentru ca, manjind cu ele,
Slava ta s-o zmangaleasca.
Si cand totul va fi gata
S-o muta la ea si tata.
