În cearcăne verzui te ocolesc departe
vibraţiile ierbii, arcuite tandru,
şi le iveşti, şi le azvârli în jururi, sparte
cu râsul tău de băieţandru.
S-ar fi întins sub tine inelată
bolta de ierbi sunându-şi glasurile-n prund
dar tu nu ştii de ea – şi treci întâiaşi dată
prin stelele ciudate, căscăund.