Apele peste care am trecut
Mi-au dat ca amintire un mic licar sub piele.
Nu mai pot pasi sprinten,cu avant,
Decat daca am talpa plina de bataturi,
Daca-mi e toata ca un teren mlastinos,
In care te scufunzi imperceptibil.
Somnul nu-mi mai vine decat stand chircit,
Undeva pe geamantan,langa o usa de vagon
Supraaglomerat,
Trezit din motaiala de fiecare calator care urca sau
Coboara.
Intre aceste pauze am cele mai frumoase vise,
Toate intrerupte brusc,din pacate.
Ah,somnul in pat strain,neutru,
De hotel de mana a treia!
Cazi trasnit pe dormeza slinoasa,jilava,usor inclinata.
In camera e un aer de puscarie,geamul e prins in cuie.
Si-ar fi imprudent sa-l deschizi ca sar cersetorii.
Pe la miezul noptii,te trezeste durerea
In coaste,pricinuita de arcuri,
Bajbai si nu stii de unde se aprinde lumina.
Unde esti?In ce oras?
Te crezi tot in tren si-astepti conductorul
“spuneti-mi,va rog,ce statie urmeaza?”
Uneori e adevarat,esti chiar in accelerat!
In vagonul lit.Ai vrut sa-ti faci damblaua.
Pe geam nu recunosti nimic,
Peisajul poate fi la fel de bine
Elvetian,ori italian,daca nu chiar din luna.
Copacii se schimba din secunda-n secunda,
Ca niste sentinele de garda
La un mort grabit,
Ori ca telegramele primite intr-o batalie
Ca rezultat nesigur.
Tu esti comandantul,tu le primesti,le deschizi,
Tot statul major se uita in gura ta,asteapta ordinele,
Dar telegramele sunt cifrate
Si-ai uitat cifrul frunzelor.
Nu ma simt bine decat
Buimac,incomod,
Stand intr-un picior pe-o batatura
Agatat de-o bara,spanzurat de-un pervaz,
Pe-o scara de serviciu,
Trebuind sa dau fuga pana la mama dracului,
Carand patru geamantae mari,pline cu lucruri nefolositoare,
Renuntand din cauza lor la singurul obiect
Important:umbrela(peste tot cand esti calator,ploua de rupe).
Nu ma simt bine decat rau,
schiopatand,
Incercanat
Azvarlit in strada de propria-mi neliniste…
Mereu pe drumuri,impins ca de-un sut in rarunchi,
Cu ochii holbati,ca in preajma minunii.
