Leul stă cu gura căscată
Şi aşteaptă ori, să-mi bag capul,
Ori să-i dau o poezie.
Nu le mai dau poezii,
Dobitoacelor astea sinistre,
Cu inima de piatră,
Că le-nghit pe nerăsuflate,
Pe nemestecate.
Mai bine îmi vâr capul?
Dar, oare o fi bine?
Mai bine o poezie, decât să-mi vâr capul…
Mai bine o poezie.
Lumea trece şi furişează câte-o scrisoare
Se uită în jur
Dacă n-a observat cineva,
Ca ucigaşul când dă otrava.
Făţiş, eu stau îndelung
Şi-i vâr în gură poezii,
Una după alta,
Părerile mele contra mea…
Apoi contemplu de la distanţă
Puntea suspinelor
Şi canalul, pe unde va trece
Inevitabila galeră.
