Ce-mi staţi ca nişte bizadele aci-n drum, cu mâinile-n
Şolduri?
Bă, bizadea! Bizadeaua dracului! Bă, puţă!
De obicei copiii erau bizadele,
Noi care îi încurcam pe cei mai mari,
Şedeam în picioarele oamenilor.
„Să pună mâna să lucreze – auzeam –
Să pună turul la tânjală, că aici e de tras!
Da’ cine cred ei că sunt, să nu facă nimic?
Asta o spunea Cătălina lui Ioane la ai ei.
Avea vreo 15, un pluton întreg,
Şi i se părea că mănâncă mult.
Ce să mănânce, că rar apucau să se sature.
– Bă, gămane!
Altul era marda. „Marda dată ninciu!”
Şi dacă unul nu lua lingura repede din strachină
I se părea că e moale, nu e nimic de capul lui.
– Ce te linciureşti aci?
