Culori si fum de toamns, plâns de poet,
Apa e rece, frunzele ploua
-Vorbeste încet, paseste încet,
Ca totul cade cu o jale noua.
Vinul, si mierea, si grâul tot
Le-au strâns, pe graba, cine-a putut…
Tuse, si plânset visele scot,
Du-te, oriunde, frunza de lut…
Si-o pasarica în gradina brumata,
În linistea rece, a iarna-a facut
-Am stranutat pe o strada curata,
Frunzele toate înca n-au cazut.
A fost odata… va fi odata…
Nu spune zarea, dar spune omul
-Numai acuma e niciodata…
Adânc, prezentul, închide tomul…
Ma duc, tot acolo, în marea cladire,
E ora, de la care ramân închis
-O emotie… o amortire…
E toamna… mi-au dat de scris…
Belsug
