Cei noua zidari,
Noua mesteri mari
Ei se socotea,
Ca ei sa mi-s faca
Zid de manastire
Sa nu fie-n lume.
Zaua zaduia,
Noaptea se surpa.
Ei se socotea,
Juramant punea
Ca ei sa nu spuie
La neveste-acasa
Si care va merge
Mesterul Manole
Luni de dimineata
Cu pranzu-nainte…
În zad s-o zaduiasca.
Opt necredinciosi…
Credint-o calcatu,
Credinta n-avea
Si ei le spunea,
Ele nu venea.
Manole, Manole,
Mesteru Manole,
El credinta-si tine
Ca el ca nu-i spune
La nevast-acasa.
Luni de dimineata
Ea mi se scula,
Pruncu si-l scalda,
Pranzu si-l facea,
La barbat pleca.
El cand o vedea,
Din gura graia:
De-ar da Dumnezeu
Rugu sa-i rasaie,
Pe ea sa mi-o-ncurce,
Mancarea s-o verse,
Doar vremea va trece.
Rugu-i rasarea,
Ea mi-l d-ocolea,
Mai tare venea.
El cand mi-o vedea,
Cu mana-i facea
Ndarapt sa se-ntoarca.
Ea, cand îl vedea
Mai tare venea,
La el ajungea,
Mancarea punea.
Zadarii mi-o lua
Si-n zad mi-o punea.
Nimic nu-i vorghea,
Num-o zaduia,
Zad pan-la genunchi.
Ea din grai graia:
– Voi noua zidari,
Noua mesteri mari,
Doar voi nu glumiti
De ma zaduiti
Zad pan-la genunchi?
Nimic nu-i zicea,
Num-o zaduia,
Zad pana la brau,
Ea iar din grai graia:
— Manole, Manole,
Mestere Manole,
Dar voi nu glumiti
De ma zaduiti
Zad pana la brau,
Ca zadu ma strange,
T;atisoara-m curge
Si copilu-m plange.
Nimic nu-i zicea,
Num-o zaduia
Zad pana la tate.
Ea iar din grai graia:
– Manole, Manole,
Mestere Manole,
T;ie nu ti-i mila
De a ta sotie?
Ca zadu ma strange,
T;atisoara-m curge
Si copilu-m plange.
Nimic nu-i zicea
Num-o zaduia
Zad pana la gatu.
Ea iar din grai graia:
– Manole, Manole,
Mestere Manole,
Tie nu ti-i mila
De a ta sotie?
Vad ca nu glumiti
De ma zaduiti.
Zad pana la gatu,
Ca zadu ma strange,
T;atisoara-m curge
Si pruncusoru-m plange.
Davoi sa-mi lasati
Loc leaganului
La capu zadului,
Vantu cand o bate
Ni l-o legana
Si cand îmi va ninge
Pruncu mi l-o unge
Si cand o ploua
Pruncu-l va scalda.
Lui cu mama lui,
Lui cu mama lui!
Meșterul Manole
