La o masă boierească din vorbă-n vorbă veni
Şi vorba de calendare, d-astrologi a pomeni;
Fiindcă-n anul acela câte prevestiri s-au pus
Niciuna nu se-mplinise, ci tot minciuni le-au fost spus.
Unul ce şedea la masă împreună a prânzi
Şi de astrologi cuvântul îndată cum auzi,
„Domnilor! — el le răspunse — s-am audenţă mă rog,
Eu vă-ncredinţez că-n viaţă n-am văzut un astrolog
Toţi creierii-n cap să-i aibă, ci sunt toţi nişte lipsiţi,
Cărora lumea le zice învăţaţi şi procopsiţi.”
Aceste cuvinte zise, cum le auzi un prost,
Carele la acea masă servitor şi el a fost
Şi era atunci la masă să dea un cap de viţel.
Îl aduse fără creieri, carii îi mâncase el;
Stăpânul său, luând capul ş-în el creieri nevăzând,
S-a întors cu supărare şi îl întrebă, zicând :
„Dar ce va să zică asta, n-a-avut creier ast viţel?”
„Nu, domnule — îi răspunse — a fost astrolog şi el.”
Astrologia
