taceri stridente, trotuarele inghetate, rebele,
isi amintesc pasii din ele.
Surasul tau amarui, funigel
pluteste-n amintiri, stingher.
Furi azilnici se scurg
in cenusa varsata de-amurg,
fluturandu-si cenusii comorile
Monezi cad din turn orele
pe-acoperisurile sticloase si se duc, se duc.
Nu stiam ca merg prin materie nauc
si ca iarna isi flutura cenusie
tacerea stridenta; strada pustie.
Nu mai vreau sa vii.
Se surpa schelarii si cad
aiurea, cu trosnet surd de brad.
Zidurile ramase departe
isi ravasesc in mine ferestrele sparte.
Liniile se despletesc si curg
in cenusa risipita in amurg
si vantul rece, vantul oarecare
monezi de aer zvarle pe trotuare.
Copacii te-au pierdut din ramurile goale
frunza hohotita, pe santuri, canale
Privirea rupta de pleoape catre ei
ca niste funigei pluteste. vineti funigei…
Taceri stridente, trotuarele inghetate, rebele
isi amintesc pasii din ele.
