Dimineaţa şi seara stăteam la baraca de tir câştigam obiecte
lei albi pe care îi dăruiam cu generozitate
odată a venit o persoană care avea sprâncene pictate
o iubeam nemaipomenit aşteptam să-mi vorbească
avea o plasă neagră pe picioare
o îmbrăcam mă plimbam cu ea prin oraş
ceilalţi erau liniştiţi ce conta o persoană
îşi trăgeau bezna pe cap ca pe o pătură călduroasă
câţiva făceau şi glume ea îmi punea o mică mână pe umăr pe
calea Floreasca
pe acolo nu mai ştiu când fusese un hipodrom noaptea se mai
auzea tropotul cailor câte un jockeu trecea plângând în hohote prin mijlocul
străzii
eu nu scoteam o vorbă ea mă ţinea de umăr
ceilalţi îşi rezemau coatele de masă se bucurau de fiecare fum
de ţigare
Ascet la baraca de tir
