Trei vagabonzi la poarta-mi vin;
Artisti – o mica trupa:
Copiii dupa ei se tin,
Si câinii dau sa-i rupa…
Sunt doi micuti, e mama lor;
Ea, cu flasneta-n spate.
E-o zi de toamna, pic de nor,
Dar cât de triste-s toate!
Cu ochii dusi, ca în extaz,
Ea cânta, si ei joaca,
Îi cade parul pe obraz
Si praful o îneaca.
Ei joaca, sar si se-nvârtesc,
Împiedicati în zdrente;
Rasufla greu când se opresc
Si fac la reverente.
Întinde piciul istovit
O palarie sparta:
Comedia s-a ispravit,
De-acu – la alta poarta…
Pe urma celor ce s-au dus
Vârtej de frunze-alearga…
Ca multi mai poarta Cel-de-sus
Pe lumea asta larga!
