Aproape de aproape în rădăcina asta
ceva se străduie să redevină
iar noi rămâne să ne întrebăm dacă să trecem cu vederea blândețea lui nimicitoare
urmează o rostogolire și poate o zguduită claritate
care falsifică și uită
atunci cu greu mai recunoaștem grația electrică a vechilor bărbați
pe care îi văzusem mai demult cum își cărau cămășile coclite
prin mlaștina care îi dogorea
și se plantau cu brațele în cruce cu un condor pe fiecare umăr
bărbații care vroiau să moară și își zdrobeau și oasele ca mama mamei lor
și ies în ploaie să-mi dezleg frânghia de care sunt legat
