Pe seara, la geamuri, un nour violet si de arama,
Pe drum, l-aceeasi ora, se târâie un lant de fier,
Si coincidente aranjate pe-o trista gama –
-Azi iar mi-i frica… si cred, si sper…
O zi fara anotimp si ordine militara,
Si prin vecini s-aud mici pregatiri de masa,
Însa produsele au început sa dispara –
-Si multi au plecat, si noapte se lasa.
Cu totii spun ca bine le-a facut
Sau ca un geniu se va naste –
-Iat studiul creste cu tactul tacut…
O fiinta suprema, dintre noi, ne cunoaste.
Amurg
