Daţi de pomană colaci de salvare,
În sâmbăta morţilor numai colaci
Pentru cei care ţipă pe mare;
Îi puteţi vedea din copaci.
Ei şi-au pus într-o sticlă mesajul,
Îl veţi primi îmbuteliat.
Cine mai are astăzi curajul
Să descifreze-un naufragiat?
Tot mai neciteţ le e scrisul,
Ameninţător şi cam spălăcit;
Ei încurcă realitatea cu visul,
Cred că citindu-i aţi şi sărit
În uşoarele bărci de salvare,
Căutându-i cu felinare.
Şi pentru-a fi lesne zăriţi în abis
Ei îşi lasă ţipătul, ochiul deschis.
De sâmbăta morţilor, o dată pe an,
Trageţi uşor zăvoarele porţilor:
Rătăciţii pe marele-ocean
Vin la masă, de sâmbăta morţilor.
