Ah, tot mai linistit mi-e verbul
Si dragostea si-a mea viata.
Ca floarea pomului pe apa
Îmi curge somnul lin pe fata.
Arata-mi-se-n vis un cîntec,
Îl cînt cum cînta numai dorul:
„Ia-mi lacrima, dar ochii lasa-mi,
Ia apa, dar sa-mi lasi izvorul“.
„Esti trist, te pregatesti de iarna?“
Iubita parca ma întreaba,
Iar eu, senin, raspundu-i parca:
„Ma pregatesc de flori si iarba“.
Ah, tot mai linistit mi-e verbul
