Acest bloc de nervi se-nvârte încet
pe senile.
El vine, da, vine direct
dulceato, la tine.
O, lasa-ma sa te iubesc cu trupul meu
pe care mi l-am fost cioplit din pietre,
ori din al treilea cântat mereu
cel de cocos pe care-l plânse Petre.
Nu te cunosc si nici nu vreau,
dar ca un ochi ma pironeste aspra
vorbirea ta de singur zeu
si, si tacerea dumneavoastra.
O, lasa-ma, sa nu mai fii,
sa fiu acela care-ti duce
mai înainte ca sa-nvii
trupul tau alb, urcat pe cruce.
