Fie cât o fi de cald,
Am eu unde să mă scald,
Căci îndată – ţup! – în lac
Şi încep să cânt: Oac! Oac!
(broasca)
Holbată, cu gura mare,
Ca şi o lăcustă sare.
(broasca)
Cântă cât le ţine gura
Peste apa de pe lac.
Ori le zici, ori le dai pace –
Ele totuna nu tac.
Toată lumea recunoaşte,
Trist e lacul fără… broaşte.
(broasca)
Are-o gură cât o şură,
Piele verde, lipicioasă,
Ochii mari şi bulbucaţi.
Dar nu-i cea care-i ţestoasă.
Şi nici cea care-i în lacăt.
Nu-i nici mare, nici micuţă.
Strigă-ntruna oac, oac, oac!
Aţi ghicit, e o… broscuţă.
(broasca)