Tot discuta mulţimea privind la un tablou
Înfăţişând un Leu nespus de mare
Alăturea de un erou
Ce izbutise să-l doboare.
Trecând un Leu năprasnic, le-nchise-ndată gura,
Limbuţilor, spunându-le că şi pictura
E bună că dă unora prilej
Să pară, cel puţin, că sunt viteji.
„Artiştii pot pe mulţi să-nflăcăreze
Cu fantezia lor înaripată.
O, de-ar putea şi leii, ca omul, să picteze,
Aţi şti şi adevărul cum arată!”