Cocostârcul călători
La prânz de vulpe să cheamă,
Dar în loc d-ospăţ cu spori,
Pe disc lat găseşte o zamă
Limpede şi chiar lătură,
Fără vreo dumicătură.
Pasărea cu lungul plisc,
Vrând să mânce, toată-n disc,
Osteneşte sărmănica
Şi nu-nghite mai nimica;
Vulpea însă unde-atinge
Soarbe tot şi-n urmă linge.
Cocostârcul supărat
Astă festă n-au uitat
Ş-a-nturna vrând neplăcută
Daună care au păţit,
Pe cea vulpe prefăcută
La o masă au poftit.
Vulpea vine chiar l-amiază
Şi la vatr-amu s-aşează,
Unde un miros priincios
Mânea vulpii prânz gustos.
Dar bucate
Delicate
Vede-nchise întru un vas
Ce-i cu lung şi-ngust grumaz.
În el pliscul bine-ncape
Ca bucatele să pape,
Dar căscatul vulpii bot
Stă de prânz departe-un cot;
Deci cu foame şi ruşine
Lighioaia ni rămâne.
Cel ce vrea pe-un alt s-înşele
Dese sufere mai rele.
Cocostârcul şi vulpea
